Echipa roşie

Felician Mureşan

Dacă Dumnezeu nu ar fi, pământul, noi şi tot ceea ce vedem în jurul nostru, nu ar fi existat.

Eu L-am simţit pe Dumnezeu aproape atunci când ea a plecat în călătoria spre Paradis, loc de unde am înţeles că nu se mai întoarce, pentru că e mai frumos şi în mod cert, îi place mai mult. Tata mi-a spus că de acolo ea ne vede, ne păzeşte şi ne iubeşte necontenit. Dar de ce aşa repede? Tocmai când aşteptam cu nerăbdare să împodobim bradul împreună… a luat toată iubirea şi afecţiunea de mamă… a lăsat doar patru versuri: ‘’Repede m-am stins din viaţă/ Ca lumina unui sfeşnic/ Numai sufletul meu blând/ Printre voi rămâne-a veşnic’’, versuri pe care numai acum după patru ani le-am înţeles, le ţin aproape şi mă rog să fie păstrate vii în sufletul meu. Dumnezeu are cu fiecare dintre noi un plan bine stabilit. Vom merge la El mai devreme sau mai târziu, să-L slujim mai îndeaproape. El ne iubeşte şi are grijă de noi, în fiecare clipă, la fiecare pas. Noi suntem aceia care îl simţim sau nu.

In momentele de bucurie, de fericire, de pace, uităm de Dumnezeu, uităm să-i mulţumim. In momentele de cumpănă, de greutate, in necaz, toţi spunem ‘’Doamne-ajutătâ’’, iar după ce am depăşit momentul, uităm cât de aproape a fost de noi.

Rămâne însă certitudinea că El este acolo, mereu cu noi.

Eu L-am simţit pe Dumnezeu. Pot să vi-L dau şi vouă? Vreau…

Trackback URI | Comments RSS