Echipa Roşie

Paul MURESAN

Toate aceste tabere, aceste întâlniri, meditaţii, ajuta tinerii în primul rând la un dialog mai strâns cu Dumnezeu. Asta îi face pe tineri mai responsabili, mai îndrăzneţi, mai iubitori de aproapele lor îţi dezvoltă un bun dialog în societatea de astăzi. O astfel de tabără stârneşte în tineri dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Descoperă aşa un Dumnezeu mai bun, mai puţin înfricoşător, un Dumnezeu ca prieten.

De multe ori orele de religie se transformă în ore libere, slujba de duminică un prilej de a ne arăta rochia nouă, de a-l bârfi pe cel din spate şi de a-l face pur şi simplu ceva. Intre toate acestea unde să-l descoperim pe Dumnezeu? Oricum, suntem prea leneşi preferăm sa nu-l învăţăm, să ne formăm o imagine a sa bazându-ne pe ceea ce am auzit din mers.

Taberele religioase au cu totul alt scop. Ni-l arată pe Dumnezeu în colegul de echipă, în piatra pe care o cărăm şi în adversarul pe care oricând l-am ajuta. Ne învaţă, să-l aducem aproape de noi. De fapt noi suntem cei care ajung la El.

Pe de altă parte, am învăţat ce înseamnă ‘’noi’’ în loc de ‘’eu’’. Renunţăm la prejudecăţi, uităm de regulile care ne ţin departe şi reuşim să devenim un grup compact. Câţi tineri, atâtea vise, atâtea idealuri,… Si totuşi un tot.

Trackback URI | Comments RSS