Aug 25th, 2004
Jurnal de cămin
Echipa 2 PHOENIX

Când soarele se-nalță de-un deget pe pământ
Vine Grigore, îmi țipă-n ureche de-mi vine să zbier și să plâng.
E încă devreme și vreau să mai dorm
Da ‘i șapte și zece și tre’ să mă spăl.
La opt fără opt plecăm din cămin
Alții-ncă dorm în somnul lor lin.
Se termină slujba, alerg către masă,
Ochii îmi curg și foamea m-apasă.
Azi avem «miereeeee»! Uau, ce haleală!
Termin mâncarea și ies la «țigară».
Prânzu-i gata, programul urmez,
Căminul e gol când eu decolez.
Seara târziu ne-ntoarcem acasă,
Picioarele-mi cad, frigul se lasă,
Mă simt obosit ca dup-o zi de coasă,
Intrăm în cămin, visăm apă caldă,
Am sperat degeaba. E rece ca-n baltă.
Grupuri-grupuri se formează,
Pe holuri patrulează,
Ȋmpreună se distrează,
Prostii aberează,
Pe alții enervează,
Cu cremă de ghete desenează.
Vreau să mă-mbăt!
Frate, îmi iau un “compot”,
Mi-e rău și nu mai pot.
Gălăgia încetează. Liniștea se instalează.
Intrăm cu to(n)ții-n dormitoare.
Toată lumea la culcare!
Noapte bună!