admin

Jurnal de cămin

Echipa 2 PHOENIX

e6.jpg

Când soarele se-nalţă de-un deget pe pământ
Vine Grigore, îmi ţipă-n ureche de-mi vine să zbier şi să plâng.
E încă devreme şi vreau să mai dorm
Da “i ÅŸapte ÅŸi zece ÅŸi tre” să mă spăl.
La opt fără opt plecăm din cămin
Alţii-ncă dorm în somnul lor lin.
Se termină slujba, alerg către masă,
Ochii îmi curg şi foamea m-apasă.
Azi avem „miereeeee”! Uau, ce haleală!
Termin mâncarea şi ies la „ţigară” .
Prânzu-i gata, programul urmez,
Căminul e gol când eu decolez.
Seara târziu ne-ntoarcem acasă,
Picioarele-mi cad, frigul se lasă,
Mă simt obosit ca dup-o zi de coasă,
Intrăm în cămin, visăm apă caldă,
Am sperat degeaba. E rece ca-n baltă.
Grupuri-grupuri se formează,
Pe holuri patrulează,
Împreună se distrează,
Prostii aberează,
Pe alţii enervează,
Cu cremă de ghete desenează.
Vreau să mă-mbăt!
Frate, îmi iau un “compot”,
Mi-e rău şi nu mai pot.

Gălăgia încetează. Liniştea se instalează.
Intrăm cu to(n)ţii-n dormitoare.
Toată lumea la culcare!
Noapte bună!

Trackback URI | Comments RSS

Lasă un comentariu