Echipa roşie

In situaţia în care li se oferă posibilitatea de a studia fenomenul politic şi cultural numit comunism, elevii şi studenţii au mari dificultăţi în a realiza şi explica efectul în funcţionarea acestui sistem.

In cel mai bun caz, comunismul este o glumă, o amintire a unei epoci, în care fetele purtau sarafan, iar băieţii cravată de tergal, de miliţian sau de ofiţer de armată. Aşa unii şi alţii ne simţeam chiar foarte bine. Veneam în uniformă de la şcoală, îmi făceam planul de strângerea castanelor şi norma de maculatură de predat la DCA. Aceste fapte relatate nu se referă la nimic familiar, întâmplările descrise par plictisitoare, vouă vi se pare ca vin dintr-o altă lume dispărută. Dar nu la fel privesc eu astăzi şi înainte şi după 89. Chiar dacă au trecut 18 ani de la căderea comunismului în România, încă se resimte şi acum amprenta tiraniei, a dictaturii atât în clasa politică cât şi în cultură si societate.

Să nu uităm de perioada post comunistă bine cunoscută de sub tutela regimului Iliescu în care oamenii din vechile servicii, de exemplu, militia şi securitatea au trecut de la comunism la post comunism fără măcar sa ni se deschidă la lumina tiparului arhivele, marile manipulări şi dosare de securitate. Lăsând în urmă crime nejudecate, altele chiar necunoscute şi să nu uităm sindromul turnătoriei care era prezentă în mai toate clasele sociale.

Dacă vă întrebaţi cum acest sistem a reuşit să se impună în faţa a milioane de oameni vă pot oferi cel puţin patru argumente care să sublinieze cele spuse mai sus:

– primul argument ar fi cel geo-politic (sfera de influenţă manifestată de URSS).

– al doilea argument este de ordin istoric (fatalitatea acceptată a istoriei naţionale)

– al treilea argument în special psihologic (pasivitatea genetică a poporului român).

– Cel de al patrulea argument ar fi cel sociologic (complexitatea represiunii populare în perioada comunistă).

Spaţiul nu ne permite să intrăm în detalierea argumentelor, dar cu siguranţă enumerarea lor poate fi un element suficient şi necesar pentru înţelegerea sistemului.

Putem să reflectăm o clipă asupra unei laturi opresive a comunismului: lupta împotriva religiei. Chiar dacă unii dintre noi au cât de cât o vagă idee, unii poate nici nu au auzit despre aşa ceva. Să ne amintim de caznele pe care au trebuit să le îndure credincioşii de orice religie în mod cu totul aparte cei ai bisericii greco-catolice, preoţi, episcopi, în puşcăriile comuniste, mulţi dintre ei până la jertfa deplină dând dovada iubirii desăvîrşite.
Lipsa curajului, a dialogului şi a responsabilităţii sunt doar câteva.

Trackback URI | Comments RSS