Echipa Roşie

Drumuri, întrebări, căutări, poveşti, fapte, zboruri, şi o lacrimă, un zâmbet, iar printre ele, viaţa mea.

Aici sunt eu…cine sunt eu? Doar un copil, mi-ar place să pot spune. Doar un copil, ai vrea şi tu să spui.

Ai fost erou, ai fost o zână. Stiai să zbori, iar peste mări şi mări, ştiai să ajungi acasă. Nu-ţi era teamă să înfrunţi răul, puteai să ieşi învingător. Copile, ştiai să crezi.

Te trezeai şi-atunci zâmbeai. Intrebai mereu, descopereai o lume nouă. Stiai copile să te minunezi.

Te jucai, alergai, plângeai, iubeai. Copile ştiai să te bucuri.

Dar ai crescut… nu ai uitat să fii copil, dar te simţeai…matur. Tânjeai după iubire, te îndrăgosteai în fugă, te convingeai pe tine că o simţi. Azi crezi că ai o lume la picioare. Mâine, de toţi te simţi prigonit. Dar pas cu pas şi vis cu vis, ajungi la tine. Eşti obsedat să ştii, ai vrea să simţi. Lumea îţi spune că eşti mare, responsabilităţile îţi cresc mereu. Eşti nesigur pe tine, eşti dezorientat, eşti singur, eşti iubit,eşti tu. Iţi-e teamă de o viaţă pe cont propriu, dar arzi de nerăbdare să o trăieşti. Te fascinează lumea, o cauţi, iar apoi, dezamăgit, o laşi în urmă. Tinere, începi să fii conştient.
Acum eşti tu cu tine, îţi aminteşti sau chiar trăieşti.
A fi copil e o binecuvântare, a rămâne aşa e o virtute. E prea frumos…
Nu număra în timp, oricum, ce-i clipa?
De ce te legi de lucruri trecătoare?
Roagă-te, copile! E tot ce îţi rămâne…
Adu-ţi aminte… zburai pe aripi strălucite.
Doamne, refă-mă omul ce am fost!

Trackback URI | Comments RSS