Pr. Silviu HODIȘ

1. Care sunt motivele pentru care v-ați specializat în Studiul Biblic, cu toate că pasiunea dumneavoastră este Liturgica ?

Motivul este unul singur, necesitatea locală, momentan de la Institutul Teologic din Cluj. Pasiunea mea datează din 1943 pe la mijlocul liceului. Mi-am pus o mulțime de întrebări la care nu găseam răspuns în cărțile bisericești. După ce am devenit preot, am primit și o grupă de viitori preoți, de studenți teologi, pe care să-i pregătesc. Și am constatat că pentru toate disciplinele existau manuale vechi pe undeva, pentru Studiul Biblic nu erau. Era unul al profesorului Lemeni, din 1941, însă de atunci, considerate fiind descoperirile arheologice importante de la El Qumran, s-au modificat foarte multe puncte de vedere în domeniul biblic; atunci m-am înarmat și eu cu cele mai recente cunoștințe la ora aceea. Am scris un curs de 114 pagini dactilografiate (prin 1977-1979), care a circulat în mai multe multiplicări, și când s-a prăvălit peste noi libertatea din 1989, toată lumea știa că Botiza are un curs de biblic. Atunci hai să-i încredințăm catedra de biblic. Asta e cum s-ar spune: omul se pregătește pentru ceva sau face din pasiune și cealaltă devine necesară pentru viitor.

2. Care este cea mai bună metodă de a face cunoscută bine Sfânta Scriptură ?

Cea mai bună metodă de a face cunoscută Sfânta Scriptură este exemplul personal al celui care a citit-o și care iradiază în exterior. Aici nu e vorba numai de a o face convingătoare, atractivă, ori aceasta nu se poate realiza prin conferințe. Exemplul personal al fiecărui preot sau al fiecărui cleric, deci al fiecărui profesionist în Sfânta Scriptură, așa încât oamenii să-și pună întrebarea: ce fel de om este acesta, de ce este altfel decât ceilalți. Ȋn practică, am constatat că acesta este primul pas.

Situațiile mai organizate în parohii, unde preotul își dă seama că Liturghia duminicală nu este suficientă pentru a face din creștinism o preocupare pentru oameni. Trebuie să înființeze grupuri de lucru de maximum 24 de persoane, care să educe anumite însușiri specifice ale unor oameni. Deci oameni cu anumite înclinări sau interese, să formeze un grup de studiu cu care să se ocupe cel puțin odată pe lună. Din preocupările acestea de grupuri de studiu nu poate lipsi Studiul Biblic, făcut la nivelul de pregătire intelectual, de cunoștințe, al fiecărui grup. Ȋn felul acesta se poate mări interesul pentru studierea Bibliei și, bineînțeles, condiția de bază pentru a studia Biblia cum se cade este, ca Biserica să se îngrijească de editarea unor Biblii cu notițe la călcâi. Deci să nu se citească Biblia ca orice carte despre care să-mi fac o părere cum mă taie capul și să o comentez cum mă cred eu mai deștept. Este vorba despre comentarii atașate pentru rezolvarea unor situații sau a unor probleme mai evidente care apar în cursul lecturii Sfintei Scripturi. Acestea ar fi etapele și metodele. Lucrul este mult dar vedem că, dacă există entuziasm și dăruire, se poate realiza.

3. Cum vedeți pastorația în împrejurările actuale?

Pastorația, în împrejurările actuale o văd ca o necesitate de a acționa în mod organizat pentru reevanghelizarea sau, dacă vreți, pentru reimplantarea Creștinismului, a ideilor creștine în majoritatea oamenilor. Pentru că vremurile negre care au trecut peste noi au, printre altele, însușirea de a deposeda pe oameni nu numai de bunurile materiale, ci mai ales de cele spirituale. S-a reușit să se crească generații de oameni care să nu mai aibă nici o aspirație spre spiritualitate, nici o preocupare pentru ceea ce înseamnă viață sufletească și rostul nostru, al existenței noastre pe pământ. Situația este complicată deoarece regimul comunist dorea să nu aibă nici o ancoră în ceva care scapă. Deci pastorația trebuie să reînceapă de la aceasta, reimplantarea creștinismului în mentalitatea oamenilor, pentru că oamenii practic sunt profund descreștinați.

4. Ce considerați că este ecumenismul?

Eu consider că ecumenismul este altceva decât ceea ce văd, ecumenismul trebuie să fie o mișcare organizată de a apropia între ele diferite Biserici, adică de a implanta în sufletul fiecărui credincios, al fiecărui cult, convingerea că și celălalt, de altă religie, este om. Deci să nu se facă discriminări pe bază religioasă și nu numai în societate ci să se faciliteze aceasta și de către puterea de stat adică să dovedească o imparțialitate totală față de problemele materiale. De exemplu să nu se distribuie fondurile, ajutoarele sau salariile în funcție de procentajul din populația care reprezintă o Biserică pentru că una e să finanțezi o Biserică care s-a bucurat de privilegiul neîntreruperii activității și altceva e cazul nostru, când trebuie să punem pe picioare o Biserică care a fost practic distrusă. Ecumenismul deci se recunoaște prin aceea că dispare discriminarea religioasă. Omul nu vede în cel de altă religie un potențial dușman, omul vede în cineva care vrea să meargă spre Dumnezeu, spre altă cărare. Se poate exemplifica cu un model foarte pueril, ciudat – dacă vreți.

Să ne imaginăm că pe o roată se plimbă diverse furnici. Pe ovezile roții, la un moment dat, vor să se întâlnească. Dacă vor să se întâlnească numai pe ovezi atunci au suficiente motive să se ocolească una pe cealaltă. Dacă o ia fiecare furnică pe o spiță, își dau seama, pe măsură ce se apropie de butuc, că și celălalt este un om. Deci ecumenismul trebuie să fie o înțelegere între confesiuni în spiritul cel mai larg posibil, recunoașterea calităților celuilalt și abolirea oricărei separații, oricărei segregații pe criteriul religios.

5. Cum considerați că trebuie aplicat ecumenismul?

Din cele spuse anterior aproape că rezultă. Trebuie educat tineretul la orele de religie cu ideea că celălalt nu este un dușman, chiar dacă e vorba de o religie care este în fond perceptul fundamental al creștinismului, și așa se va pune în practică, începând cu educația religioasă din școală, dirijată cu vederi largi, cum am spus, nu separate sau să se reducă studiul religiei la dovedirea adevărului dogmelor propriului cult, sau că biserica proprie este compusă din oameni perfecți și cealaltă este compusă numai din secături.

6. Ce importanță considerați că are această întâlnire a tinerilor la Târgu Lăpuș?

Importanța întâlnirii tinerilor este foarte mare. Ȋn primul rând pentru că se întâlnesc tineri oameni, care mai pot fi modelați, pot fi formați sau care sunt dispuși să se lase formați unii de către alții. Prin urmare pentru realizarea unui ecumenism sincer, adevărat, echilibrat, aceste întâlniri au foarte mare importanță, mai ales pentru cei care încă nu au învățat să urască pe motiv religios.

7. Dați-ne un sfat pentru vârsta și împrejurările pe care le trăim.

Sfatul meu este să continuați în același spirit cu care ați început aceste întâlniri și peste tot să nu uitați că soluția este de a nu face nimic împotriva dragostei, respectiv de a accentua puterea unificatoare a dragostei, pentru că toți suntem oile aceleiași turme și toți avem un singur păstor, pe Dumnezeu. E timpul să descoperim aceasta și să ne apropiem în iubire. Or, aceste tabere fac să îl cunoști pe celălalt, să vezi că și acela este bun, că e religios, crede în Dumnezeu, așa ca mine.

Trackback URI | Comments RSS