admin

Nevoia comunicării între tineri

Echipa roşie

Adriana Alina BODOCAN

Vreţi să vorbim despre nevoi? Nevoile sunt doar nişte mofturi. Când spui am nevoie, spui de fapt vreau; vreau o bicicletă Focus sau un I-Phone. Te exprimi părinţilor cu formule tipice precum am nevoie pentru asta sau pentru cealaltă… ei nu înţeleg că nu e doar un moft,că asta îţi doreşti cu adevărat, de asta ai trebuinţă, îţi sunt indispensabile.

Staţi! Nici nu am observat că despre tineri trebuia să vorbesc. OK. Cum spuneam, nevoile tinerilor sunt mofturi, dar să nu uităm că ele ne fac superiori, să fim cei mai tari din gaşcă.

Comunicarea? Păi, primul lucru la care ne gândim este definiţia de la grădiniţă, pe care doamna educatoare ne-a rugat să o enunţăm. Spuneam ceva de genul comunicarea este dialogul între două sau mai multe persoane… Şi ne punea să repetăm in cor. În scurt timp am descoperit şi linia de dialog. Ne-am plictisit repede şi de aceea, pentru ca tot timpul ne punea degetul arătător după linia de la caiet şi pe urmă se face semnul comunicării întotdeauna mi se părea aberant să las atât de mult spaţiu… de aceea ni se terminau nouă aşa de repede caietele…)

Să revenim la subiect şi să încercăm să explicăm comunicarea. Omul a avut din totdeauna dorinţa de a dialoga cu cineva. Tinerii, o data ce percep schimbările pe care le trăiesc, vor să ştie mai multe despre aceste fenomene; întreabă pe unul, pe altul, îşi împărtăşesc unii altora experienţe… Deseori, ei nu apelează la părinţi sau la specialişti, ci la cei cu un an sau doi mai… experimentaţi. Părinţii sunt din epoca primitivă, mereu depăşiţi de subiect, ar spune ei. Omit însă faptul că, la rândul lor, părinţii au fost cândva ca ei.

Mai nou, la modă este să ţii legătura cu colegii din generală doar prin messenger, deşi stau doar in blocul vecin, cu prietenii ai întâlnire on-line, iar cu iubitul/iubita păstrezi o legătura de genul ‘’Să-mi scrii’’. Stai toată ziua şi urmăreşti ‘’Betty cea urâtă’’, ‘’Iubire ca în filme’’, ‘’Trădaţi în dragoste’’ sau pe ‘’Minimax’’, la desene animate. Asta pentru că pe ‘’Antena 1’’se dă publicitate din zece în zece minute şi durează un sfert de oră (nu degeaba i-au amendat ăştia de le C.N.A.). Băieţii nu ştiu altceva decât să joace jocuri stupide în reţea şi să stea cu chips-urile şi cu sticla ce Cola lângă ei (cumpărată, evident, de mama), să citească ‘’Pro Sport’’ sau să caute pe net ştiri gen ‘’Cât câştigă Mutu într-o săptămână?’’.

Unde e comunicarea? Unde să aşezi linia de dialog dacă toţi vorbesc cu computerul? Tinerii din ziua de azi nu mai au nevoi? Ei nu au învăţat că pentru a comunica, este nevoie de două sau mai multe persoane? Nu mai au mofturi? Cum să nu… bicicleta tot şi-o doresc că AU NEVOIE de ea in tabără, să nu meargă pe jos până la Rohia. Şi totuşi… unde-i comunicarea? Ajunşi în tabără, sunt în primul net-cafe întâlnit. Noroc cu programul încărcat…

Altă dată, tinerii impărtşeau experienţe ‘’face to face’’, erau dornici să audă vocea clară şi calmă a iubitei/iubitului, să bată umărul prietenului când acesta este trist… acum se tem să vorbească, să atingă? Le este teamă să nu facă o gafă, să fie penibili în faţa unei fete/băiat, că nu le stă bine părul sau că îi miroase gura (săracul a rămas fără gumă)? Da! Se tem de responsabilitate, nu îşi asumă nici un risc, stând doar în faţa computerului (oricum, dacă ne-am plictisit, 10x God că avem ignore)… Aşa că lucrurile se simplifică pentru tinerii din ziua de azi… sau nu!

Pot face pariu că în maxim zece ani, toţi oamenii vor fi trişti, singuri, simple holograme.Si asta, de ce? Din lipsă de responsabilitate. Ce este responsabilitatea? Bine acum… Mai bine citiţi articolul anterior al echipei, e o întreagă teorie pe baza acestui cuvânt, care provine din franceză. L-aş scrie, dar nu prea ştiu cum. Am fost reţinută de ceva important atunci când trebuia să-mi fac tema la franceză. Stai! Asta înseamnă că nu sunt responsabilă? OOOPS! Curând, voi deveni o hologramă!!!
Oricum, măcar voi câştiga pariul…

Trackback URI | Comments RSS

Lasă un comentariu