Echipa bleumarin

În urma unui sondaj, cu tema “Responsabilitatea” în care au fost chestionaţi aproximativ 20 de persoane, au rezultat următoarele :

1. La întrebarea “Ce este responsabilitatea?” majoritatea au răspuns :

– a-ţi asuma ceea ce faci

– a-ţi face datoria

– a fi conştient de ceea ce faci, (a fi corect)

– a fi un om de caracter (de omenie)

– a fi răspunzător de propriile acţiuni si de propriile decizii

– a face ceva bun

2. La întrebarea “Ce înţelegeţi despre responsabilitatea în familie?” au fost răspunsuri variate şi anume:

– a fi responsabil în familie este un rol important pentru că trebuie să ai grijă de ceilalţi membri şi să le fii de ajutor

– prin responsabilitatea în familie dai dovadă de ce fel de persoană eşti

– a fi responsabil în familie este un lucru sfânt, familia fiind celula de bază

Responsabilitatea este definită ca şi obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, o formă de răspundere.

Nu este însă un termen pe care să-l înveţi şi înţelegi uitându-te în DEX. Viaţa însăşi ţi-l predă, timpul te face să-l înţelegi. Responsabilitatea o simţim, o manifestăm, o găsim în jurul nostru, este o relaţie inter-umană, fiind în acelaşi timp o acţiune şi o reacţiune. Diferă în funcţie de om, de spirit, de circumstanţe. Impusă, asumată, superficială sau profundă, poate fi văzută ca o manifestare a conştiinţei .

Presupune, în primul rând, încredere şi adoptă o structură arborescentă, în continuă expansiune. Răspunsul la responsabilitate este responsabilizarea, anume conştientizarea obligaţiei de a continua.
Privind din perspectivă biblică, putem schematiza originea şi evoluţia cuvântului în discuţie.

Isus şi-a asumat o responsabilitate, a plătit preţul suprem pentru a ne deschide ochii, pentru a ne face conştienţi. În mod direct, El i-a făcut responsabili pe apostoli. Aceştia, la rândul lor, au făcut cunoscute învăţăturile sfinte. Astfel, s-au deschis porţile pentru o lume responsabilă.

Astăzi, toţi suntem responsabili. Diferă însă modalitatea în care se manifesta acest fapt. Degenerând, ajunge egoist. Evoluând, devine eroism.

Totodată, responsabilitatea poate fi percepută în diferite moduri. Pentru un elev, principala responsabilitate este şcoala. Pentru cel care are de luat o decizie, alegerea făcută este responsabilitatea căutată. Pentru un maestru, reuşita discipolului este responsabilitatea asumată.

Pentru un elev, principala responsabilitate este şcoala. Pentru cel care are de luat o decizie, alegerea făcută este responsabilitatea căutată. Pentru un maestru, reuşita discipolului este responsabilitatea asumată.

De multe ori, termenul “curaj” este confundat cu responsabilitatea. A fi responsabil înseamnă a fi curajos. Este însă vorba despre un curaj gândit, plănuit, care nu se limitează doar la atitudine, pas înainte sau risc.

Acum mă-ntreb… sunt responsabil sau nu sunt?

Sunt eu… sau suntem noi?

Trackback URI | Comments RSS