Arhiva pentru Categoria 'Revista'

Joi, 19 iulie 2007, echipa albastră „Vestitorii păcii” au mers prin oraş pentru a afla părerile oamenilor în legătură cu tabăra Ecumenica.

Conform răspunsurilor primate am dedus că 81,5% dintre oamenii întrebaţi au auzit de tabăra Ecumenica, pe când 18,5% nu ştiu de existenţa ei.

Întrebându-i cine este organizatorul taberei, 70% dintre ei au ştiut că este părintele Silviu Hodiş, aproximativ 18% nu ştiu, şi 12% au răspuns că este un preot.

La următoarea întrebare”Ce reprezintă ecumenismul?”, 60% dintre persoanele cu care am luat legătura, nu ştiu, 30% au spus că este o legătură între prietenie iar cei mai puţini, în proporţie de 10% au spus că este legat de creştinism.

Părerile oamenilor despre tabără erau împărţite: 80% dintre ei aveau o părere foarte bună despre ea, 7% o părere bună, iar 13% au răspuns că este o idee interesantă şi frumoasă.

Ultima întrebare referitoare la utilitatea taberei adresată persoanelor interesate, cei mai mulţi în proporţie de 90% au răspuns că e utilă, 7% că nu e bună că ia timp din vacanţa copiilor şi 3% că depinde de vreme

Concluzie:

Nu de puţine ori ni s-a dat la TV, oamenii care nu doresc să răspundă la întrebările de mai sus. Astăzi, am fost şi noi reporteri, bucuroşi şi mulţumiţi de faptul că cei intervievaţi au fost disponibili să ne acorde din timpul lor pentru a ne răspunde la câteva întrebări, chiar dacă s-a făcut multă propagandă din întrebările adresate, am putut remarca lipsa de interes în ceea ce privesc problemele religioase şi educaţia făcută în biserică.

Joi, 19 iulie 2007, echipa ALBASTRĂ‚-Vestitorii păcii, au avut de efectuat un sondaj printre tinerii, participanţi la tabăra Ecumenica, legat de călătoria iniţiatică Rohia prin pădure.

Din cele 70 de chestionare împărţite, au ajuns completate 60 dintre acestea. La câţiva dintre tineri s-a putut vedea lipsa de interes şi colaborare, iar ceilalţi au fost foarte disponibili.

Acum vom prezenta un scurt rezumat privitor la întrebările adresate:
1. Ce înţelegeţi prin călătoria iniţiatică?
– 60% au răspuns corect;
– 20% au răspuns greşit;
– 10% nu au ştiu.

2) Ce părere aveţi despre călătoria iniţiatică?
– 95% foarte bună;
– 5% bună;

3) Care probă din cadrul călătoriei iniţiatice vi s-a părut mai grea?
-40% chestionarele;
– 30% frânghia;
– 30% altele.

4) Care a fost cea mai plăcută probă?
– 70% mâncarea;
– 30% discuţia despre spovadă.

5) Care a fost cea mai uşoară probă?
– 55% mâncarea;
– 45% desenele.

6) Ce te-a impresionat cel mai mult?
– 40% spiritul de echipă;
– 40% unitatea;
– 20% pietrele.

7) Ce poţi să le reproşezi partenerilor de grup?
– 70% nimic;
– 30 % unitatea şi colaborarea.

8) Ce admiri la ei după toate aceste încercări?
– 50% curajul;
– 30% unitatea;
– 20% dorinţa de competiţie.

9) Cât de mult ai simţit că viaţa e o călătorie plină de încercări?
– 100% foarte mult.

10) Drumul către Dumnezeu e mai uşor sau mai greu decât un traseu parcurs cu probele de rezistenţă, îndemânare sau inteligenţă?
– 100% mai greu.

11) A fost pe măsura aşteptărilor voastre această călătorie?
– 85% da;
– 15% nu.

12) Ce dificultăţi aţi întâmpinat pe parcursul ei?
– 50% căldura;
– 30% chestionarele;
– 20% oboseală.

13) Cum a fost colaborarea cu coechipierii?
– 100% foarte bună.

14) În ce sens v-a marcat această călătorie?
– 92% în sens pozitiv;
– 8% nu i-a marcat.

15) Cum vi s-au părut animatorii?
– 50% de treabă;
– 30% foarte pregătiţi;
– 15% drăguţi;
– 5% obosiţi.

16) Ce probă v-ar fi plăcut să întâlniţi?
– 60% cu barca;
– 30% cea cu indienii;
– 10% nu ştiu.

17) Cum aţi dormit după călătorie?
– 70% foarte bine;
– 20% cu ochii închişi;
– 10% buştean.

18) Ce reprezentau pietrele?
– 100% păcatele.

19) V-ar fi plăcut să mai parcurgeţi o dată traseul?
– 98% da;
– 2% nu.

CONCLUZIE:

– Per ansamblu, s-au putut remarca efectele pozitive ale călătoriei iniţiatice, „Prin pădure la Rohia”. Curajul, unitatea, spiritul de echipă şi dorinţa de competiţie au fost câteva aspecte pozitive pe care le-au dobândit tinerii în această călătorie iniţiatică, dorind ca toate acestea să-i ajute pe viitor.

admin

Interviu cu Pr. Adrian Chili

Echipa verde

Biografie

– s-a născut în ziua de 24 mai 1978, la Tămăşeni

– a studiat în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic “Sf. Iosif” din IaÅŸi ÅŸi a fost hirotonit preot la 24 iunie 2003 în catedrala din IaÅŸi.

– la 1 august 2003 a fost numit vicar parohial la Bijghir (jud. Băcău) ÅŸi după o lună a fost transferat ca vicar parohial la GherăeÅŸti;

– în perioada 1 septembrie 2003 – 31 iulie 2005 a fost vicar în parohia GherăeÅŸti;

Р̨n perioada 1 august 2005 Р31 iulie 2006 a fost vicar ̨n parohia Gioseni;

– slujeÅŸte la Faraoani de la 1 august 2006.

R: Cum aţi aflat de Tabăra Ecumenica din Târgu-Lăpuş?

Pr: Am aflat de pe site-ul www.catolica.ro, într-una dintre ştirile de acum trei ani.

R: Cu ce gânduri aţi venit in tabără?

Pr: Evident, cu gânduri bune.

R: În ce fel de tabără aţi mai fost implicat până acum?

Pr: În mod concret am fost implicat în tabere pentru copii, în Moldova, însă e un alt stil de a lucra cu tinerii, care se desfăşoară în parohie de câţiva ani se organizează anumite activităţi cu tema „Vara împreună”, „GREF” (grup recreativ, estiv, formativ), „Campus”, care au acelaşi scop, pe care-l au şi taberele. O tabără propriu-zisă s-a organizat cu copiii din Parohia Bijghir (jud. Bacău), pentru câteva zile la Fundul Moldovei. Am organizat două ediţii „Vara Împreună” în parohia Gherăeşti (jud. Neamţ).

R: Ce părere aveţi despre tinerii participanţi?

Pr: Orice început este greu, deci prima impresie nu a fost foarte bună, dar după un anumit timp , începând cu a doua zi părerea a început sa se schimbe. Am încercat să discut cu fiecare, să-i provoc şi am putut vedea că cei mai mulţi dintre ei sunt cumsecade şi interesaţi de a afla şi lucruri pozitive necesare vieţii. De fapt am sperat că voi găsi astfel de tineri.

R: Ce metode aplicaţi pentru a-i atrage pe tineri la biserica?

Pr: În biserică : predica, apoi cateheza şi timpul petrecut prin joc, muzică, dans , organizarea de excursii şi discuţiile.

R: De câţi tineri sunteţi însoţit în această tabără?

Pr: De opt tineri.

R: Cum v-aţi simţit în cămin alături de tineri?

Pr: A fost bine .

R: Credeţi că ar trebui împărţiţi pe grupe, după vârste?

Pr: Pentru o mai bună organizare a taberei este obligatorie o aranjare pe vârste, cu o toleranţă de patru ani între ei.

R: Care echipă vi s-a părut mai unită?

Pr: Unitatea între oameni este un ideal. În toate grupele am putut vedea unitate, dar unitate însoţită de teamă. totuşi cred că cel mai unit grup a fost grupul „roz”.

R: Cum credeţi că s-ar putea îmbunătăţi organizarea taberei?

Pr: Organizarea taberei s-ar putea îmbunătăţi prin întrebare efectivă a tinerilor. aceasta se poate face de pe site-ul taberei poate chiar începând după terminarea unei ediţii. De ex. ce-ar dori ei să găsească în tabăra de anul viitor, pentru ca atunci au în minte ideile proaspete, apoi un alt pas ar fi prezentarea a două-trei programe pe zile, cu 2-3 luni înainte de început, care să fie votate de tineri. Tinerii ar trebui să respecte programul stabilit si votat înainte.

R: Cum vi s-a părut organizarea taberei de anul acesta?

Pr: Organizarea taberei de anul acesta a fost relaxantă şi cred că tinerii nu au fost stresaţi prea mult de aceasta. Cred că programul propus şi făcut până acum a fost o ocazie pentru ca tinerii să se cunoască mai bine:

R: Cum vi s-a părut călătoria iniţiatică?

Pr: Abia am aşteptat să văd cum va decurge călătoria iniţiatică. În ciuda arşiţei de afară, din câte am remarcat această călătorie a avut un succes extraordinar. În privinţa organizării acestei călătorii s-a putut vedea experienţa ediţiilor precedente , dar m-au uimit probele care au avut loc. Nu pot să spun care dintre probe a fost mai reuşită, pentru că nu am participat. Mie mi-a plăcut misiunea pe care am avut-o, să le vorbesc tinerilor despre iubirea şi iertarea lui Dumnezeu pe care o simţim când ni se iartă păcatele.

R: V-ar plăcea să organizaţi tabere ecumenice la dvs. în parohie?

Pr: Ar fi una din ocaziile cele mai frumoase pe care le-as putea avea alături de copii sau tineri, ar fi un timp în care aş fi mai mult cu ei şi aş avea ocazia să vorbim şi să ne cunoaştem ca să-i pot ajuta. Mi-ar plăcea dar deocamdată lipsa fondurilor mă împiedică s-o fac. Mă limitez să organizez aşa-numitele tabere din parohie, cu copiii.

R: Ce influenţă are această tabără asupra tinerilor?

Pr: Per ansamblu cred că aceasta tabăra are o influenţă pozitivă. Impactul concret depinde cred de ideile sau imaginile pe care tinerii şi le-au făcut despre tabără şi ce-ar dori ei să găsească aici. O parte dintre tineri cred că vor pleca mai maturi acasă şi tare mult mi-aş dori ca o parte dintre ei să aibă curajul să transmită prietenilor şi grupului din care fac parte, lucrurile frumoase şi bune pe care le-au găsit aici.

R : Credeţi că tinerii de azi sunt chemaţi la viaţa religioasă?

Pr: Evident, din momentul în care cred ca există Dumnezeu şi că El este Cel care conduce Biserica, va avea şi grija să aleagă tineri pentru viaţa consacrată. Astăzi, dacă mai sunt puţini tineri care aleg viaţa consacrată, cred că ei datorită unei frici de a-şi asuma o responsabilitate pentru toată viaţa.

R: Ce v-a impresionat cel mai mult în această tabără?

Pr: Până acum la programul taberei cel mai mult m-a impresionat călătoria iniţiatică, deoarece tinerii au avut ocazia să se unească mai bine , să se ajute unii pe alţii şi să vadă cât de mult îi iubeşte Dumnezeu.

R. Cu ce impresii Plecaţi din tabără?

Pr: Plec spre casă cu o impresie foarte bună , deşi iniţial am fost puţin dezamăgit de comportamentul şi indiferenţa unor tineri. Am văzut că lucrând împreună şi străduindu-ne să respectăm programul că sunt nişte adevăraţi căutători de adevăr, de bunătate, de prietenie şi de Dumnezeu.

R: Ce sfaturi puteţi da tinerilor?

Pr: În primul rând să nu uite ceea ce sunt, adică tineri. Ei sunt speranţa lumii, speranţa Bisericii, speranţa familiei şi speranţa comunităţii din care fac parte. Vreau să luptaţi şi să căutaţi cu toate puterile voastre Adevărul. Aveţi dreptul de a cunoaşte Adevărul în întregime. Nu vă lăsaţi amăgiţi de ispitele lumii acesteia. Trăiţi tinereţea vârstei alături de Dumnezeu, pentru că făcându-l pe El Prietenul vostru, o să primiţi de la El , Iubirea, Adevărul, Dreptatea, Speranţa şi mai ales Curajul de a trăi în lumea de azi.

R: Ce sfaturi daţi organizatorilor?

Pr: În primul rând vreau să le mulţumesc pentru ideea şi curajul pe care l-au avut atunci când şi-au propus să organizeze o astfel de tabără. Aş dori şi mi-ar plăcea să aibă mai mulţi colaboratori, care să-i ajute să îndeplinească misiunea. Sfatul cel mai important pe care vreau să-l dau este de a avea curajul şi tăria necesară de a organiza şi pe viitor astfel de tabere. Stiu că cine nu face nimic nu greşeşte niciodată, iar ei , cum au încercat să facă multe, e normal să nu iasă totul aşa cum şi-au dorit.

R: Aveţi un simbol creştin care vă reprezintă?

Pr: Da, am un simbol care mă reprezintă: Sfânta Euharistie. Ea este aceea care îmi dă curajul şi tăria necesară de a-mi îndeplini misiunea primită , fără vrednicia mea, adică aceea de a fi preot a lui Cristos. Când mă împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Cristos simt că El mă hrăneşte şi mă întăreşte cu o forţă care vine de sus, cu o forţă care mă face să depăşesc greutăţile pământeşti din fiecare zi. ori de câte ori îmi este greu, cad în genunchi în faţa lui Isus din Sfântul Sacrament şi vorbesc cu Cristos ca şi cum aş vorbi cu cel mai bun prieten al meu. Este atât de plăcut să văd cum El mă ascultă, mă înţelege , mă încurajează şi schimbă tristeţea mea în bucurie.

R: Vă mulţumim!

Pr: Şi eu vă mulţumesc!

admin

Nevoia comunicării între tineri

Echipa roşie

Adriana Alina BODOCAN

Vreţi să vorbim despre nevoi? Nevoile sunt doar nişte mofturi. Când spui am nevoie, spui de fapt vreau; vreau o bicicletă Focus sau un I-Phone. Te exprimi părinţilor cu formule tipice precum am nevoie pentru asta sau pentru cealaltă… ei nu înţeleg că nu e doar un moft,că asta îţi doreşti cu adevărat, de asta ai trebuinţă, îţi sunt indispensabile.

Staţi! Nici nu am observat că despre tineri trebuia să vorbesc. OK. Cum spuneam, nevoile tinerilor sunt mofturi, dar să nu uităm că ele ne fac superiori, să fim cei mai tari din gaşcă.

Comunicarea? Păi, primul lucru la care ne gândim este definiţia de la grădiniţă, pe care doamna educatoare ne-a rugat să o enunţăm. Spuneam ceva de genul comunicarea este dialogul între două sau mai multe persoane… Şi ne punea să repetăm in cor. În scurt timp am descoperit şi linia de dialog. Ne-am plictisit repede şi de aceea, pentru ca tot timpul ne punea degetul arătător după linia de la caiet şi pe urmă se face semnul comunicării întotdeauna mi se părea aberant să las atât de mult spaţiu… de aceea ni se terminau nouă aşa de repede caietele…)

Să revenim la subiect şi să încercăm să explicăm comunicarea. Omul a avut din totdeauna dorinţa de a dialoga cu cineva. Tinerii, o data ce percep schimbările pe care le trăiesc, vor să ştie mai multe despre aceste fenomene; întreabă pe unul, pe altul, îşi împărtăşesc unii altora experienţe… Deseori, ei nu apelează la părinţi sau la specialişti, ci la cei cu un an sau doi mai… experimentaţi. Părinţii sunt din epoca primitivă, mereu depăşiţi de subiect, ar spune ei. Omit însă faptul că, la rândul lor, părinţii au fost cândva ca ei.

Mai nou, la modă este să ţii legătura cu colegii din generală doar prin messenger, deşi stau doar in blocul vecin, cu prietenii ai întâlnire on-line, iar cu iubitul/iubita păstrezi o legătura de genul ‘’Să-mi scrii’’. Stai toată ziua şi urmăreşti ‘’Betty cea urâtă’’, ‘’Iubire ca în filme’’, ‘’Trădaţi în dragoste’’ sau pe ‘’Minimax’’, la desene animate. Asta pentru că pe ‘’Antena 1’’se dă publicitate din zece în zece minute şi durează un sfert de oră (nu degeaba i-au amendat ăştia de le C.N.A.). Băieţii nu ştiu altceva decât să joace jocuri stupide în reţea şi să stea cu chips-urile şi cu sticla ce Cola lângă ei (cumpărată, evident, de mama), să citească ‘’Pro Sport’’ sau să caute pe net ştiri gen ‘’Cât câştigă Mutu într-o săptămână?’’.

Unde e comunicarea? Unde să aşezi linia de dialog dacă toţi vorbesc cu computerul? Tinerii din ziua de azi nu mai au nevoi? Ei nu au învăţat că pentru a comunica, este nevoie de două sau mai multe persoane? Nu mai au mofturi? Cum să nu… bicicleta tot şi-o doresc că AU NEVOIE de ea in tabără, să nu meargă pe jos până la Rohia. Şi totuşi… unde-i comunicarea? Ajunşi în tabără, sunt în primul net-cafe întâlnit. Noroc cu programul încărcat…

Altă dată, tinerii impărtşeau experienţe ‘’face to face’’, erau dornici să audă vocea clară şi calmă a iubitei/iubitului, să bată umărul prietenului când acesta este trist… acum se tem să vorbească, să atingă? Le este teamă să nu facă o gafă, să fie penibili în faţa unei fete/băiat, că nu le stă bine părul sau că îi miroase gura (săracul a rămas fără gumă)? Da! Se tem de responsabilitate, nu îşi asumă nici un risc, stând doar în faţa computerului (oricum, dacă ne-am plictisit, 10x God că avem ignore)… Aşa că lucrurile se simplifică pentru tinerii din ziua de azi… sau nu!

Pot face pariu că în maxim zece ani, toţi oamenii vor fi trişti, singuri, simple holograme.Si asta, de ce? Din lipsă de responsabilitate. Ce este responsabilitatea? Bine acum… Mai bine citiţi articolul anterior al echipei, e o întreagă teorie pe baza acestui cuvânt, care provine din franceză. L-aş scrie, dar nu prea ştiu cum. Am fost reţinută de ceva important atunci când trebuia să-mi fac tema la franceză. Stai! Asta înseamnă că nu sunt responsabilă? OOOPS! Curând, voi deveni o hologramă!!!
Oricum, măcar voi câştiga pariul…

Echipa roşie

Raul VARGA

Motto-ul ediţiei de anul acesta, „Trăiţi cu entuziasm, cu bucurie, dar mai ales cu spiritul responsabilităţii” ne vizează, în primul rând pe noi, cei tineri.

Vârsta copilăriei şi a adolescenţei sunt perioade critice în viaţa unei persoane. Acum ne formăm o mentalitate pe care, de-a lungul anilor, o vom cizela. Ceea ce trăim, sentimentele, faptele şi educaţia vor fi singurele trăsături ce ne vor defini.

Totodată, acuma suntem puşi în situaţia de a alege. Părinţii ne cresc frumos, Biserica ne ocroteşte, prieteni ne însoţesc. Căutăm ce-i bun pentru noi, ce credem că ne reprezintă. Devenim maturi. Responsabilităţile cresc direct proporţional cu vârsta. Suntem noi în stare sa fim responsabili? De câte ori, ne vrem puternici şi de câte ori, chiar conştientizăm ce presupune acest lucru?

Acum eşti tânăr, ceva îţi spune. Ai vrea să trăieşti foarte intens, ai vrea să râzi, să petreci, să te bucuri de fiecare clipă. Nimic nu te opreşte!

Fii însă responsabil. Gândeşte-te că tot ce faci se întoarce. Bine faci, bine primeşti. Realizează consecinţele faptelor tale, nu te ascunde dacă nu greşeşti, învaţă că cineva e mereu cu tine şi nu uita că EL nu îţi stă în cale. El doar îţi luminează drumul.

« Prev - Next »